Abstract: The author attempts to emphasize several aspects of religious types of discrimination that apply to women in different practices of Christian Orthodoxy. The basis of these interpretations is found both in the Bible and in the traditional writings of the church. This text suggests several solutions for locating the fundamentals that would allow for a renewal of the ecclesiastical practices in such a manner as to eliminate all possible discrimination that women are subjected to in the church.

Dorind sa-si aleaga o sotie, împaratul bizantin Teofil a adunat toate tinerele nobile si, apropiindu-se de poeta Cassiani i-a întins un mar de aur spunandu-i: "De la femeie vine raul!", referindu-se la Eva. Cassiani i-a raspuns: "Tot de la ea vine si binele!", referindu-se la fecioara Maria. Furios de o asemenea insolenta, împaratul a luat marul din mainile ei pentru a-l oferi Teodorei. Ramasa vesnic îndragostita de împarat, Cassiani s-a calugarit [2]

Asa cum, biologic, femeile sunt distincte de barbati, cultural, femeile sunt distincte de fiintele umane [3]

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 149

Scopul acestei lucrari este de a evidentia una dintre sursele subordonarii femeilor de catre barbati: practica religioasa (în privinta femeilor), manifestata, în unele dintre confesiunile crestine, într-un mod discriminatoriu. Bazele interpretarilor care au dus la astfel de manifestari provin din texte ale Bibliei (atat din Noul Testament cat si din Vechiul Testament) si din Scrierile Parintilor Bisericii.

Motivele pentru care consider ca o astfel de abordare este necesara sunt multiple:

– în primul rand, practicile discriminatorii în general, si cele religioase în cazul prezentat, trebuie eliminate prin interventia statului, în baza acordurilor internationale la care este parte si în baza legislatiei interne în domeniu; în acest context, întrucat alegerea religiei este un aspect cultural si deci personal, paradigma de interpretare ar fi cea sugerata de feminismul valului al doilea, de achizitiile caruia Romania nu a putut beneficia [4] din cauza instaurarii regimului comunist: "ceea ce este personal este politic" [5] ;

– în al doilea rand, practicile religioase discriminatorii pot primi critici din interiorul religiei (si al confesiunii) respective, argumentele aduse în sustinerea acestor critici fiind unele în directia demonstrarii incorectitudinii interpretarilor biblice (vezi Anca Manolache, infra, pp. 7-8);

– în al treilea rand, asa cum voi demonstra în lucrare, eliminarea practicilor religioase discriminatorii se poate face prin alegerea altor pasaje, nediscriminatorii, din Biblie, sau prin interpretarea nediscriminatorie a pasajelor alese, lucru realizat si pus în practica de unele dintre confesiunile crestine analizate.

Modurile în care drepturile femeilor sunt violate îmbraca aspecte diferite. Nelegiuiri precum tortura, înfometarea, terorismul, mutilarea si chiar crima, au devenit cotidiene pentru un mare numar de fiinte umane doar pentru ca sunt femei. Aceste abuzuri pot fi identificate în fiecare tara si constituie un refuz, uneori fatal, al drepturilor femeilor. Traversand diferentele de rasa, clasa, varsta sau apartenenta la o nationalitate, violarile drepturilor femeilor pot fi întalnite în familii, la locul de munca, în toate sferele publice, în practicile cutumiare, în campusurile de refugiati sau de prizonieri.

Înainte de a intra în tema pe care intentionez sa o abordez, consider ca este necesar sa fac o expunere sumara a limitelor la care poate fi împinsa discriminarea împotriva femeilor. Cea mai raspandita forma de refuz al drepturilor femeilor este violenta împotriva femeilor, în toate manifestarile ei, de la lovire, incest (în masura în care cele mai frecvente victime ale incestului sunt copiii de sex feminin), viol si rapire, la uciderea pentru zestre, sclavia sexuala sau mutilarea genitala.

Desi la Conferinta Internationala a Populatiei si Dezvoltarii, Cairo, 1994, s-a stabilit  

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 150

dreptul fiintei umane (barbat sau femeie) la sanatate reproductiva si sexuala, milioane de femei, cele mai multe din tarile în curs de dezvoltare, suporta înca boli, nedreptati, prejudicii si chiar moartea, din cauza neacordarii acestor drepturi.

Anual mor 585,000 de femei – una în fiecare minut – din cauze legate de nastere; cel putin 75 milioane de nasteri în fiecare an (dintr-un total de 175 milioane) sunt nedorite si au ca rezultat 45 milioane de avorturi; 120 milioane de femei au fost supuse mutilarii genitale si alte 2 milioane sunt expuse acestei practici în fiecare an [6] .

Avand ca principala cauza avortul ilegal [7] , în 1989, în Romania, rata mortalitatii materne a fost cea mai mare înregistrata vreodata în Europa. [8] Femei, altfel sanatoase, au murit ca urmare a hemoragiei post-abortive, sepsis, traume abdominale si otravire. În conformitate cu statisticile Institutului Medico-Legal [9] , între 1976 si 1989 au murit din cauza practicarii avorturilor ilegale 7280 femei. Se presupune ca, în realitate, acest numar este mult mai mare întrucat, subiectul de referinta al acestor statistici fiind decesele materne, pentru a "rotunji prin diminuare" statisticile, femeile gravide care nu aveau copii nu erau incluse în numaratoarea statistica a acestei categorii de decese, ca si tinerele care ramasesera gravide fara a fi casatorite.

Acestea sunt doar cateva dintre statisticile estimative prin care ne sunt prezentate efectele violarii dreptului la sanatate reproductiva si sexuala. În ciuda acestor statistici, de obicei, drepturile femeilor nu sunt recunoscute ca drepturi ale omului, ceea ce are consecinte grave asupra modului în care societatea priveste si trateaza chestiunile fundamentale legate de vietile femeilor.

Am ales ca exemplu un caz extrem de practici discriminatorii împotriva femeilor, mutilarea genitala, mecanismul acestui tip de discriminare fiind acelasi în toate celelalte cazuri. Mutilarea genitala a femeilor este cunoscuta în comunitatile în care este practicata [10] sub denumirea de "circumcizie femninina". Punctul general de vedere al justificarii acestor practici este ca femeile nu au dreptul de a se bucura de placerile sexuale, drept care le este recunoscut doar barbatilor. Semra Asefa [11] prezinta trei tipuri de circumcizie femninina, preluate din literatura medicala de specialitate, si echivalentele lor pentru barbati:

1. Circumcizia Sunna, cea mai usoara forma, consta în îndepartarea preputului si a extremitatii clitorisului; în limba araba, "sunna" înseamna traditie. Echivalentul acestei proceduri pentru barbati ar fi taierea capului penisului.

2. Excizia, sau Clitoridectomia, înseamna înlaturarea în întregime a clitorisului ca si a tesuturilor adiacente ale labiilor mici. Pentru

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 151

barbati, aceasta ar echivala cu amputarea întregului penis.

3. Infibulatia, sau Circumcizia Faraonica, cea mai drastica forma de mutilare genitala, este realizata prin îndepartarea clitorisului, a labiilor minore si, diferit de la un grup etnic la altul, îndepartarea unor parti de carne de pe ambele labii (mari) sau crestarea labiilor mari printr-o serie de mici taieturi pentru a produce o rana deschisa [12] . Daca s-ar practica si în cazul barbatilor, infibulatia ar consta în înlaturarea penisului, a radacinilor tesuturilor sale musculare si a unei parti din pielea scrotala.

În cele mai multe cazuri de mutilare genitala infectiile, de obicei fatale, sunt inevitabile din cauza conditiilor igienice necorespunzatoare în care sunt facute operatiile. Instrumentele (foarfece, cutite, lame, pietre, cioburi de sticla) sunt spalate în ulei sau apa iar pentru oprirea sangelui sunt folosite excremente de animale, pamant sau cenusa.

Charlotte Bunch [13] examineaza patru abordari necesare pentru a face o legatura între drepturile femeilor si drepturile omului:

1. Drepturile Femeilor ca Drepturi Politice si Civile. Considerarea nevoilor specifice ale femeilor ca libertati politice si civile ar conduce la îndreptarea atentiei catre femeile carora li se încalca drepturile umane generale, cat si catre încalcarile particulare ale drepturilor, pe care acestea le suporta doar pentru ca sunt femei. Un aspect pus în evidenta din aceasta perspectiva este limitarea drepturilor femeii pe baza statutului ei marital. Astfel, unele legislatii, desi pedepsesc impunerea prin forta a relatiilor sexuale nedorite, refuza sa o extinda în raporturile dintr-o casnicie.

2. Drepturile Femeilor ca Drepturi Socio-economice. Abordare favorabila acelora care considera drepturile umane occidentale sau legile internationale ca fiind prea individualiste si identifica opresiunea femeilor ca fiind una în primul rand economica. Accentul este pus pe importanta eliminarii subordonarii economice a femeilor, ca o premisa pentru rezolvarea celorlalte probleme, cum ar fi vulnerabilitatea femeilor la violenta.

3. Drepturile Femeilor si Legea. Este abordarea caracterizata de (noile) mecanisme legale pentru eliminarea discriminarilor bazate pe apartenenta sexuală. Masurile juridice adoptate la nivel local si national ajuta femeile sa poata lupta pentru drepturile lor în cadrul unui sistem legal.

4. Transformarea feminista a Drepturilor Omului. Transformarea conceptului de drepturile omului dintr-o perspectiva feminista este abordarea care relationeaza drepturile femeilor si drepturile omului atragand mai întai atentia asupra violarii vietilor femeilor si apoi încercand sa largeasca sfera conceptului de "drepturi ale omului" astfel încat acesta sa fie

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 152

mult mai responsabil în privinta femeilor. În formele cele mai contestate ale abordarii feministe, se solicita eliminarea granitei dintre public si privat si raspundere atat nonguvernamentala cat si din partea statului.

La 18 decembrie 1979 Adunarea Generala a ONU a adoptat Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei [14] pe care Romania a ratificat-o la 7 ianuarie 1982 (facand rezerve la art. 29, par. 1, la care a renuntat în anul 1990; paragraful respectiv face referire la arbitrajul international în caz de diferende între doua sau mai multe state). În afara raportului initial, guvernul Romaniei a prezentat Comitetului Pentru Eliminarea Discriminarilor fata de Femei un al doilea raport combinat cu un al treilea (1992) si al patrulea raport combinat cu al cincilea (2000) cu privire la implementarea Conventiei în Romania [15] .

Discriminarea fata de femei este definita, în art. 1, ca fiind orice diferentiere, excludere sau restrictie bazata pe sex, care are drept efect sau scop restrangerea pentru femei a posibilitatii de a se bucura de drepturile omului si libertatile fundamentale în domeniile politic, economic, social, cultural si civil sau în orice alt domeniu.

În art. 2, sub imperativul condamnarii de catre state a discriminarii fata de femei sub toate formele sale, la litera f., statele se angajeaza în luarea tuturor masurilor corespunzatoare, inclusiv prin dispozitii legislative, pentru modificarea sau abrogarea oricarei legi, dispozitii, cutume sau practici care constituie o discriminare fata de femei.

De asemenea, în conformitate cu art. 5 lit a., statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a modifica schemele si modelele de comportament social si cultural al barbatului si femeii, pentru a se ajunge la eliminarea prejudecatilor si practicilor cutumiare sau de alta natura, care sunt bazate pe ideea de inferioritate sau superioritate a unui sex, sau pe imaginea sablon privind rolul barbatului sau al femeii.

În privinta educatiei, în conformitate cu art. 10 lit c., statele parti vor lua masurile corespunzatoare pentru eliminarea oricarei conceptii sablon privind rolul barbatului si al femeii la toate nivelurile si în toate formele de învatamant.

Considerata neînsemnata, subordonarea femeilor merge atît de adanc încat este înca vazuta ca inevitabila sau naturala, mai mult decat un construct politic mentinut în realitate de interese patriarhale, ideologii si institutii. Din contra, daca violarea drepturilor femeilor de catre barbati ar fi înteleasa ca o realitate construita politic si cultural, atunci aceasta realitate ar putea fi deconstruita si cladit un sistem cu interactiuni mai juste între sexe.

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 153

Opinia ca violarile drepturilor femeilor de catre barbati sunt inevitabile sau naturale, conduce la o vedere îngusta si pesimista a posibilitatilor barbatilor. Practica discriminarilor împotriva femeilor afecteaza si statutul barbatilor, întrucat considerarea femeilor de catre acestia numai din perspectiva functionala înseamna reducerea relatiilor dintre barbati si femei la aceasta perspectiva si, prin urmare, plasarea barbatilor pe o treapta ontologic-inferioara [16] . Mai mult, în acord cu Mihaela Miroiu, consider că dacă o persoană (femeie sau bărbat) este constientă de existenta discriminărilor de gen ar trebui să fie "măcar simpatetic apropiată de feminism, ori de una din formele sale", asta în situatia în care "forta traditiei, conservarea prejudecătilor sau postura socială extrem de convenabilă în care împrejurările vietii s-a întamplat să o aseze" nu sunt atat de puternice încat să rămană  "surdă la  << o voce diferită>>  si închisă la orice înclinatie spre simpatie cu ceea ce pare a-i leza confortul propriei imagini" [17] .

Traditia noastra a încurajat sexismul [18] , definit ca fiind opinia ca persoanele pot fi clasificate în superioare si inferioare pe baza apartenentei sexuale. Iar sexismul, asa cum Margaret Farley mentioneaza, include atitudini, sisteme de valori si modele sociale care exprima sau sustin aceasta superioritate/inferioritate [19] .

În continuare, voi încerca sa analizez comparativ cateva dintre practicile religioase crestine din Romania, în care sunt relevate comportamente si atitudini fata de femei.

Casatoria

Dintre cele trei scopuri ale casatoriei conform perceptelor bisericii – procrearea, remediu al desfraului si ajutorul recipropc pentru binele si confortul societatii si al nevestelor – înca din epoca patristica pana în evul mediu, accentul s-a pus pe primele doua.

Biserica Ortodoxa pastreaza si azi vechile canoane ale ritului marital, prin care nu se cere consimtamantul explicit la casatorie, mentinandu-se formulele "Se cununa robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu", respectiv "Se cununa roaba lui Dumnezeu cu robul lui Dumnezeu" [20] .

Desi în Pravila Bisericeasca este specificat ca "preotul trebuie sa ia declaratie scrisa cu privire la consimtamantul absolut liber al logodnicilor, verificat într-un timp mai îndelungat" [21] , practica (slujba) ortodoxa cu privire la logodna neglijeaza acest aspect, formulele fiind similare celor din cadrul casatoriei: "Se logodeste robul…." [22] .

De asemenea, femeii i se cere supunere si ascultare fata de barbatul cap al noii familii.

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 154

Astfel, în cadrul cununiei, rugaciunea adresata de preot înaintea formulelor de cununie, cuprinde urmatorul pasaj: "Si da roabei Tale acesteia sa se plece în toate barbatului sau, si robului Tau acestuia sa fie cap femeii ca sa vietuiasca dupa voia Ta" [23] , iar în cuvantarea urmatoare formulelor de cununie, desi cere supunere unul altuia, preotul îndeamna ca "femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este. Caci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, întru toate (...); iar femeia sa se teama de barbat" [24] (citatele folosite sunt din Biblia, Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel, 5, 21-23, 33).

Mai mult, în conceptia Bisericii Ortodoxe, supunerea femeii de catre barbat este o conditie necesara temeiniciei familiei. În rugaciunea din a opta zi dupa cununie, preotul se roaga ca barbatul "sa fie cap sotiei sale", iar femeia "sa fie plecata barbatului sau, ca prin aceasta sa ramana nezdruncinata unirea lor pana la sfarsit" [25] .

Astfel, prin tratamentul diferentiat al femeilor si barbatilor, relatia care capata binecuvantarea bisericii nu este complet simetrica si reciproca de la început. Acest lucru se poate reprosa si modului în care este privit raportul dintre parinti si copii, întrucat "feciorele care se duc dupa barbat fara voia tatalui lor, curvesc", ca si tanara care, "fara voia tatalui s-a dat pe sine unui barbat", iar în cazul în care casatoria s-a facut fara acordul parintilor, "daca tatal sau tutorele este în viata, tinerii casatoriti stau sub semnul curviei" [26] .

În legatura cu pacatul adulterului, în Pravila Bisericeasca se recunoaste ca  "femeile sunt mai nedreptatite"  fiindca “despre barbatul care a preacurvit nu se spune ca el sa fie lepadat de femeia sa, ci ea îl va tine si dupa ce a preacurvit; (…) chiar daca ea a fost batuta si nedreptatita trebuie ca sa rabde si mai mult ca sa nu se desparta. Nicaieri nu s-a oranduit ca femeia sa se desparta de barbatul necredincios, chiar daca el ar fi desfranat, ci sa rabde pana la sfarsit (…) Sotul trebuie sa alunge pe sotia sa preacurva; cel ce va tine o femeie preacurva este un om fara minte si nelegiuit (…) acestei oranduieli cu greu i se va gasi explicatie, dar asa este obiceiul pana acum” [27] .

Relatia asimetrica este dusa la extreme întrucat, se considera ca, daca barbatul se desparte de sotie din initiativa lui, si îsi va lua (de sotie) o alta, "este preacurvar fiindca o face pe ea sa fie preacurva". Astfel, printr-o argumentare care încalca regula evitarii circularitatii, ca urmare a unei greseli a barbatului, tot femeia este considerata vinovata, iar barbatul este vinovat indirect (vinovat fără vina), pentru ca a cauzat vinovatia femeii. În Pravila, 456, se precizeaza ca în cazul în care un

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 155

barbat savarseste adulter, el este canonisit mai aspru, însa imediat se mentioneaza ca nu exista canon care sa-l pedepseasca daca adulterul a fost savarsit cu o femeie nemaritata, consideratie care nu este valabila si în cazul femeilor.

În ritualul casatoriei, Biserica Romano-Catolica cere consimtamantul explicit al mirilor prin formulele: "ati venit aici sa încheiati sfanta casatorie fara nici o constrangere, liberi si constienti de pasul pe care îl faceti?", respectiv, "sînteti hotarati sa va iubiti si sa va respectati unul pe altul…?", iar dupa confirmare mirii îsi exprima, fiecare, consimtamantul prin juramant [28] .

Tratamentul nediferentiat, prin cererea consimtamantului explicit, este confirmat si în cadrul Binecuvantarii mirilor, preotul rugandu-se pentru sotie "sa se încreada înt-însa inima sotului ei, care, vazand în ea o însotitoare egala, partasa la darul vietii, s-o cinsteasca asa cum se cuvine si s-o iubeasca asa cum Cristos si-a iubit Biserica" [29] .

Însa în Liturghia Cuvantului, care are loc înainte de cererea consimtamantului, sunt recomandate pentru citire trei lecturi, dintre care prima din Vechiul Testament (Ben Sirah 26, 1-4, 16-21 [30] ) unde se mentioneaza ca "o femeie tacuta este un dar al lui Dumnezeu si nimic nu este mai de pret decat o femeie cuminte" [31] . Trebuie precizat ca aceste lecturi sunt doar propuse, fiind mentionata posibilitatea alegerii altor texte, printre care si urmatorul: "Parinte sfant, tu l-ai creat pe om dupa chipul tau, barbat si femeie (s.m., E.M.), pentru ca uniti cu trupul si sufletul, sa-si împlineasca menirea în lume" [32] , text inspirat din Facerea, 1, 27.

În cadrul religiei crestine protestante, Biserica Adventista de Ziua a Saptea permite o oarecare diversitate în formele ei de manifestare, considerand ca, pe de o parte nu trebuie sa dogmatizeze învataturi si practici neesentiale, iar pe de alta parte este necesar "sa vegheze pentru a nu fi uitate cararile cele vechi" [33] .

În cadrul cununiei religioase, adventistii de ziua a saptea nu au o liturgie prenuptiala stabilita, permitand variatii pentru a respecta cultura locala.

Înainte de oficierea casatoriei unui cuplu, pastorii adventisti invita mirii la sedinte de consiliere (counseling) în care se insista asupra sfatuirii premaritale intensive, sedinte care ar putea necesita întalniri saptamanale si pescrierea de lectii pentru acasa, timp de mai multe saptamani. Tot în cadrul planificarii casatoriei pastorul are o întalnire separata cu mirele si mireasa pentru a discuta preferintele acestora cu privire la predica si la juramantul de credinciosie si pentru a fixa un timp pentru repetitia cununiei religioase.

Pastorului îi este recomandat ca, la începutul studierii programului sa rosteasca urmatoarele cuvinte de ocrotire a miresei: "Suntem aici ca sa

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 156

cream o amintire pentru mireasa si mire. Este interesul nostru sa o facem cat mai frumoasa. Stabilind amanuntele ceremoniei, dorintele miresei totdeauna trebuie sa fie în primul rand si dupa aceea ale mirelui" [34] . În cadrul ceremoniei, la intrarea oaspetilor prioritate au prietenii si familia miresei, dupa care urmeaza prietenii si familia mirelui iar la intrarea mamelor, mama mirelui este ultima care intra înainte de începerea ceremoniei, mama miresei intrand la începutul ceremoniei. De asemenea, printre accesoriile considerate rituri necrestine si (astfel) eliminate din ceremoniile de casatorie adventiste, se numara si voalul.

Pentru predica tinuta cu ocazia cununiei religioase este oferit urmatorul model inspirat din Geneza, 2, 20-23, dar interpretat nediscriminatoriu: “Dumnezeu a facut barbatul si femeia în asa fel, încat nici unul sa nu fie complet fara celalalt. Creatorul a facut-o pe Eva din coasta lui Adam pentru ca sa ne învete trei lectii: (1) femeia nu trebuie sa se ridice nici deasupra barbatului, nici sa fie stapanita de el, ci sa stea alaturi de el; (2) coasta a fost luata de sub bratul sau, semn ca ea trebuie sa fie protejata de el; (3) a fost luata de langa inima lui, pentru ca ea sa fie iubita de el” [35] .

Juramantul de credinta este facut prin angajamentele explicite ale miresei si mirelui, angajamente care, daca cei doi doresc sa faca ceremonia casatoriei foarte personala, pot fi pregatite de cuplu. Angajamentul (traditional) cerut de pastor, "(...) promiti solemn sa iei în casatorie pe…? Declari ca o/îl vei iubi, (…) o/îl vei respecta (…)?", dupa confirmare, este urmat de angajamentul rostit de mire si de mireasa [36] .

Botezul

Absolut obligatoriu pentru crestini (Matei 28, 19; Marcu 16, 16; I Cor. 15, 50; Efes. 2, 5), botezul este considerat a fi "poarta prin care crestinul este primit în Biserica, iertan-du-i-se pacatul stramosesc si cele personale, facute pana atunci (daca este om varstnic), readucand pe cel botezat în starea lui Adam înainte de cadere " [37] .

Biserica Ortodoxa considera femeia murdara pentru ca a adus pe lume un copil, practica bisericeasca interzicand femeii lauze sa intre în biserica pana nu i se citesc moliftele de curatire: "(…) iarta pe roaba Ta aceasta, care a nascut, (…) si o curateste pe ea de întinaciunea cea trupeasca, ca sa intre cu vrednicie în biserica Ta, (…) spala-i întinaciunea trupului si necuratia sufletului, (…) iarta si pe ce care s-au atins de dansa (…)" [38] . Daca o femeie catehumena (înca nebotezata) se hotaraste sa se boteze si în acea zi se întampla sa fie în perioada menstruatiei, îi este interzis a se boteza [39] . Aceste canoane au fost preluate si în Molitfelnic, (p. 16) si deci trecute în practica bisericeasca actuala. Mai mult,

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 157

în perioada menstruatiei i se interzce femeii sa intre în biserica timp de sapte zile [40] .

O alta practica sexista si (prin urmare) discriminatorie este si aceea a randuielii botezului, în cadrul careia tratamentul diferentiat al copiilor, pe baza apartenentei sexuale este, din nou, nejustificat:  "… luand preotul pruncul… de va fi parte barbateasca îl duce pe dansul în sfantul altar… iar de va fi parte femeiasca o duce pana la usile împaratesti…" [41] .

Astfel, retinand (selectiv) dintre enunturile Epistolelor pauliene pe cele care erau mai coerente cu traditia anterioară în privinta relatiilor bărbatilor cu divinitatea si a femeilor cu biserica si bărbatii,  "Molitfelnicul  ortodox plăteste un tribut excesiv Leviticului mentinand ideile sangelui spurcat, a lăuziei ca perioadă necurată (păcatul nasterii de prunci?!), inaccesul la altar – tabuuri care reiterează ideea că anumite perioade si locuri exprimă caracterul pro-fan al femeilor" [42] .

Comentand asemenea practici ancorate în conceptia iudaica si care întaresc agresiv excluderea femeilor de la "primirea Tainelor", Anca Manolache considera ca, în zilele noastre, sunt pe deplin nejustificate si Biserica trebuie sa raspunda pentru continuarea lor. “Ceea ce este îngrijorator pentru seriozitatea raspunsurilor care se ce azi Bisericii este faptul ca influenta acestor interpretari barbare continua sa joace un rol în practicile bisericesti actuale. Daca acum doua mii de ani, ba chiar acum doua sute de ani, anatomia si fiziologia corpului uman si animal se aflau la un nivel de cunoastere care lasa  loc interpretarilor eronate, azi nimic nu mai poate justifica pastrarea unei atitudini similare pana la identificare, cu cea dictata de Vechiul Testament si de traditiile iudaice ulterioare.(…) Înca s-ar mai îndreptati parerea ca sangerarea femeii este o impuritate, pana la descoperirea si atestarea fara dubiu a stiintei ca acest sange face parte din fiziologia normala a femeii , ceea ce stiinta a afirmat începand din secolul XIX al erei noastre. Daca este scuzabil nivelul cunostintelor antropologice ale veacurilor trecute, ramane totusi curios faptul ca, în decursul formarii traditiei bisericesti practica si conceptia crestina (ortodoxa, n.m., E.M.) s-au îndepartat considerabil de viziunea pe care Mantuitorul ne-o ofera despre femeie si despre tabu-urile conceptiei iudaice” [43] .

În practica Bisericii Catolice, dupa adresarea rugaciunii credinciosilor la ceremonia botezului, celebrantul (i.e., de regula, preotul) invita pe cei prezenti sa ceara mijlocirea sfintelor si sfintilor (s.m., E.M.), prima sfanta careia i se adreseaza fiind Sfanta Maria, iar în final fiind invocati/invocate  "toti sfintii si toate sfintele lui Dumnezeu" [44] .

În timpul ritualului încheierii, daca botezul a avut loc în alta parte, se va merge în procesiune

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 158

la altar, fara a se adopta un tratament diferentiat al copiilor pe baza apartenentei sexuale [45] .

Dupa ritualul încheierii urmeaza Binecuvantarea mamei, a tatalui si a celor prezenti: "…priveste spre aceasta mama, care îti este recunoscatoare pentru ca i-ai daruit acest copil; binecuvanteaz-o si da-i bucuria sa-l vada crescand în dragoste si virtute (…) însoteste cu bunatatea ta pe acest tata, (…) priveste cu bunatate la acesti nasi, la rudele, prietenii si la toti cei de fata …" [46] .

Printre lecturile recomandate [47] din Noul Testament se numara si Galateni 3, 26-28, în care este eliminata practica discriminarii: "Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta în Isus Cristos (…) nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sînteti în Isus Cristos", precum si Ioan 4, 5-14, în care Isus discuta cu o femeie samariteanca.

Întrucat nu pot trai experienta convertirii, în practica religioasa adventista, pruncii si copiii mici nu pot fi botezati. Opinia lui Karl Barth este ca "nicaieri în Noul Testament nu este permisa sau poruncita botezarea pruncilor" [48] . Parintilor credinciosi le revine rolul "de a calauzi pe copiii lor într-o legatura cu Hristos, care, în cele din urma, îi va duce la botez" [49] , persoanele putand fi botezate daca sunt la o varsta la care pot întelege însemnatatea botezului si principiile fundamentale ale crestinismului [50] .

În practica religioasa adventista, ceremonia botezului se desfasoara în aceleasi conditii atat pentru barbati cat si pentru femei; candidatii sunt ajutati, la intrarea si iesirea din apa, de catre diaconi, iar candidatele sunt ajutate de catre diaconite [51] .

Multumirea catre Dumnezeu pentru "minunea nasterii" si încurajarea parintilor pentru cresterea copiilor în dragoste fata de Isus, se face în cadrul ceremoniei de binecuvantare a copiilor.

Înmormantarea

Ceremonia înmormantarii se practica, în toate cele trei confesiuni, într-un mod nediscriminatoriu; trebuie însa mentionata precizarea specifica slujbei înmormantarii în confesiunea ortodoxa: "SA SE STIE: aceasta slujba, precum s-a aratat mai sus, se canta si la femei si la  copiii ce sunt cu varsta mai mari de sapte ani" [52] .

Aceasta analiza normativa a unora dintre practicile crestine din Romania evidentiaza, pe de o parte, existenta unor comportamente si atitudini culturale discriminatorii împotriva femeilor, iar pe de alta parte, posibilitatea ca interpretarile discriminatorii din Biblie sa poata fi evitate sau înlocuite cu interpretari nediscriminatorii folosind aceeasi sursa. 

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 159

Responsabilitatea statului pentru protectia drepturilor femeilor a fost pusa în conjunctie cu dificultatea de a eluda dihotomia creata prin distinctia dintre public si privat, folosita adesea pentru a justifica  subordonarea femeii în familie si în practicile culturale. Elementele invocate sunt principiul autonomiei si dreptul la privatitate, însa, asa cum mentiona Riane Eisler, "problema este ce tipuri de actiuni private sunt sau nu protejate prin dreptul la intimitate si/sau principiul autonomiei" [53] .

Charlotte Bunch considera ca rolul comunitatii dedicate drepturilor omului, în încercarea de a raspunde violarii "sistematice si brutale" a drepturilor femeilor, este de a depasi normele definite din perspectiva masculina, ceea ce înseamna examinarea predispozitiilor si a tendintelor patriarhale si acceptarea drepturilor femeilor ca drepturi ale omului. În aceeasi directie, guvernele trebuie sa caute sa sfarsesca razboiul construit politic sau cultural împotriva femeilor în loc sa-l perpetueze, fiecare stat "avand responsabilitatea sa intervina în eliminarea abuzarii drepturilor femeilor în interiorul granitelor sale si sa sfarseasca întelegerile cu fortele care perpetueaza aceste violari în alte tari" [54] .

Guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta nr. 137 din 31 august 2000 [55] privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, iar Parlamentul Romaniei a aprobat-o si mododificat-o prin Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002 [56] . Discriminarea (sexuala) este definita, în art. 2, ca “orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de sex sau orientare sexuala care are ca scop sau efect restrangerea sau înlaturarea recunoasterii,  folosintei sau exercitarii, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice; alin. 2 stabileste ca orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate, fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati, atrage raspunderea (…) conform prezentei ordonante”.

Presupozitia ca statele nu sunt responsabile de multe dintre violarile drepturilor femeilor ignora faptul ca asemenea practici discriminatorii, desi comise probabil de persoane particulare sau institutii, altele decat ale statului, sunt deseori iertate sau chiar sustinute de catre stat.

În Romania, Guvernul si Parlamentul nu numai ca nu au intervenit pentru respectarea prevederilor Conventiei asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei si legislatiei nationale în vigoare, în privinta

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 160

practicilor religioase discriminatorii, dar între 1990 si 2001 au fost  emise  peste 50 de acte normative prin care sunt sustinute (financiar sau prin alte forme) si (prin urmare) încurajate diverse institutii de cult (vezi anexa) cunoscute pentru practicile lor discriminatorii. Pe de o parte, cultele invoca natura privata a activitatii lor, contestand interventia statului, dar pe de alta parte beneficiaza de subventii care presupun recunoasterea valorii publice a practicilor religioase. Prin plata salariilor lor de catre stat, functionarii Bisericii (inclusiv, sau mai ales, preotii) au devenit functionari publici. Dimensiunea publica a activitatii BOR a fost stipulata si în constitutiile din 1866 [57] , 1923 [58] si 1938 [59] , unde Biserica Ortodoxa a fost proclamata "religiune dominanta a Statului Roman" (art. 21), respectiv "biserica dominanta în Statul roman" (art. 22, art. 19).

Note: